Termenul de "piele sensibila" este frecvent folosit si se refera la trei situatii:
piele hiperreactiva genetic, piele normala care a devenit hipersensibila ca urmare a unor factori externi sau piele care reactioneaza anormal fara o cauza aparenta.
Pielea sensibila este o piele delicata si usor iritabila. Ea reactioneaza rapid la diferiti factori agresori: radiatii ultraviolete, caldura, frig, variatii rapide de temperatura, poluare, stress, etc.
Modificarile de temperatura, anumiti detergenti, cosmetice, alcool (aplicat pe piele) pot cauza iritatii, pielea devenind rosie, patata, cu senzatie de "piele intinsa", mancarime, disconfort.
Pielea sensibila poate deveni in timp alergica, cu aparitia de eczeme.
Pielea sensibila se asociaza frecvent cu pielea uscata, ambele implica in general o predispozitie genetica.
Unele persoane se nasc cu sensibilitate cutanata: pielea deschisa la culoare, cu predispozitie la inrosire, care nu rezista la frig, vant, soare; pielea uscata, delicata, fragila: pielea atopica.
Foarte sensibila este pielea bebelusilor si copiilor mici, deoarece stratul cornos este mai permeabil, activitatea glandelor sebacee este scazuta, pelicula hidrolipidica de protectie este slab dezvoltata.
Pielea grasa sau seboreica cu aspect caracteristic lucios este frecvent asociata cu pori dilatati si imperfectiuni (puncte albe, negre, microchisturi). Numarul si activitatea glandelor sebacee este crescuta.
Tipul de piele mixta se diferentiaza de tipul de piele grasa printr-o localizare specifica a zonelor cu aspect lucios, stralucitor la nivelul zonei T (frunte, nas, barbie).
Cauzele pielii seboreice predispusa la cosuri si acnee sunt reprezentate de factori interni si externi. Dintre factorii interni, pe primul loc se afla influenta hormonala cu modificarile ce au loc la pubertate, in timpul ciclului menstrual, la intreruperea folosirii contraceptivelor, in sarcina etc. Exista si o predispozitie genetica pentru piele grasa. Stressul poate si el declansa aparitia acneei.
Atat pielea grasa cat si cea mixta au ca numitor comun hipersecretia de sebum (hiperseboreea). Cauzele aparitiei hiperseboreei sunt multiple, unele nu sunt in totalitate elucidate. Incriminati sunt unii factori externi (poluare, temperatura, stress) si interni (modificari hormonale) cu influente stimulative asupra activitatii glandelor sebacee.
La nivelul fetei glandele sebacee sunt intr-o densitate mai mare (400-900/cm2), de pana la 5-10 ori mai numeroase decat pe corp. Puternic irigate sangvin ele reprezinta o tinta privilegiata fata de actiunea hormonilor androgeni (testosteron si dihidrotestosteron)- fapt ce explica hiperseboreea determinata hormonal.
De asemenea hiperseboreea poate fi considerata un mecanism reactiv de aparare al pielii in urma unei deshidratari suferite initial, pentru a limita pierderile de apa transepidermice. Stratul dens de sebum reprezinta un mediu propice pentru dezvoltarea microorganismelor, constituind baza proceselor inflamatorii sub actiunea factorilor infectiosi. Odata cu asocierea fenomenelor inflamatorii pe un fond hiperseboreic, pielea grasa si mixta sufera leziuni de tip acneic.
Acneea este corelata cu o sensibilitate crescuta a pielii si in mod particular cu disfunctionalitatea glandelor sebacee.
Acneea vulgaris este o boala inflamatorie a foliculului pilos. Fiecare folicul este alcatuit anatomic dintr-un un fir de par si mai multe glande sebacee. In mod fiziologic sebumul se elimina dealungul firului de par inspre suprafata pielii.
Acneea este caracterizata de aparitia mai multor procese patologice succesive.
Hiperseboreea, secretia excesiva de sebum care confera pielii aspectul lucios, este primul pas spre acnee. Se produce acumulare de sebum in foliculul pilos, care nu se mai poate elimina.
Stratul dens de sebum reprezinta un mediu propice pentru multiplicarea bacteriilor incriminate in producerea acneei (Propionibacterium acnes, Staphylococcus spp). Procesul exacerbat de multiplicare bacteriana constituie factorul infectios declansator al mecanismelor inflamatorii asociate acneei.
Leziunile inflamatorii variaza de la mici papule (relief accentuat insotit de roseata), la pustule (vezicule pline de puroi) si noduli chistici. Pe langa aceste leziuni pacientii cu acnee pot prezenta cicatrici de dimensiuni diferite.
Acneea este o afectiune care necesita consultul si evaluarea unui medic specialist dermatolog.
Pielea uscata este lipsita de elasticitate si tonicitate, rugoasa, aspra . Poate aparea la toate varstele, prin pierderea sau diminuarea filmului hidro-lipidic de suprafata, prin deshidratarea stratului cornos sau prin tulburarea procesului de keratinizare.
Pielea poate fi uscata constitutional sau dobandita sub actiunea unor factori: substante (sapunuri), solutii alcaline/ alcoolice, medicamente, clima, dusuri fierbinti, dieta.
Acest tip de piele este fragil, cu semne de imbatranire prematura (riduri fine) si se irita usor.
Privita de aproape se poate observa descuamarea, adica dezlipirea celulelor moarte si uscate de pe stratul superior al pielii.
Apare senzatie de disconfort care uneori se transforma in prurit (mancarime).
Hidratarea este extrem de importanta in timpul sezonului rece, cand filmul hidro-lipidic nu mai conferã aceeasi protectie si pielea devine mult mai sensibila la actiunea factorilor agresori (incalzitul din interior, bai fierbinti, frig, umezeala,vant, stress, radiatii UV, diferiti compusi chimici).
Radiatiile UV reprezinta un factor agresor de maxima importanta: fotoimbatrinirea este principala cauza de imbatranire precoce a pielii.
Dermatita atopica este o boala inflamatorie cronica a pielii, cu predispozitie familiala. La copii, este boala cutanata cea mai frecventa si are o tendinta de crestere in ultimii ani. Debutul afectiunii are loc la varste mici, de obicei sub 6 luni, cu perioade de exacerbare si remisie. 50% din pacienti dezvolta dermatita atopica in primul an de viata, iar 80% dintre acesti pacientii pot dezvolta rinita alergica sau astm bronsic in copilarie.
Pielea uscata (xeroza), roseata (eritemul), si mancarimile (pruritul) sunt manifestarile clinice din dermatita atopica si cea mai frecventa cauza pentru care nou-nascutii si copiii ajung la medicul dermatolog.
Dermatita atopica este de multe ori tratata in mod abuziv cu derivati de tip cortizonic cu efecte adverse numeroase. Fiecare pacient trebuie sa beneficieze de un plan de tratament flexibil.
In ingrijirea copiilor cu dermatita atopica specialistii recomanda doua gesturi principale: primul este spalarea cu produse de baie neagresive, emoliente, nondetergente, iar al doilea hidratarea cu creme emoliente, hidratante si antiinflamatoare. Astfel se reechilibreaza bariera cutanata si se consolideaza etanseitatea epidermei limitand patrunderea de alergeni si factori exogeni.
Imbatranirea cutanata implica doua procese importante, intrinsec si extrinsec.
Procesul intrinsec reflecta baza genetica a individului si este corelat cu trecerea timpului. Se caracterizeaza prin: reducerea colagenului din derm, degenerarea retelei de elastina, pierderea hidratarii. Un rol important il au si modificarile hormonale, stresul psihoemotional, sau alte afectiuni interne severe. Deficitul de hormoni estrogeni, responsabili de sanatatea pielii se asociaza cu modificari la nivelul pielii, lucru pe care orice femeie la menopauza il poate confirma.
Procesul extrinsec este declansat sub actiunea unor factori externi: expunere solara, fumat, abuzul de alcool, deficiente nutritionale. Multitudinea de factori determina acumularea de radicali liberi cu degradarea inevitabila a matricei de colagen. Balanta este pastrata de antioxidanti care stabilizeaza radicalii liberi.
Pielea imbatranita intrinsec are aspect neted si fara pete, cu o expresie exagerata a liniilor, dar pastrand tiparele geometrice normale ale pielii. La microscop prezinta atrofie si modificari structurale.
In cazul pielii imbatranite extrinsec, modificarile apar predominant in ariile expuse: fata, piept, maini. Apar riduri, leziuni pigmentare si depigmentare. Pielea isi pierde tonicitatea si elasticitatea, devine mai fragila si cu vase de sange aparente (vizibile).
Deoarece imbatranirea inseamna o scadere de hormoni estrogeni responsabili de sanatatea pielii, reducerea grosimii dermului, epidermului, modificarea calitativa si cantitativa a colagenului, este recomandata si benefica utilizarea de cosmetice care contin ingredienti noi cum sunt fitoestrogenii, respectiv Viniferol® (compus natural din vita de vie care mimeaza si moduleaza actiunea estrogenilor).
Pielea cuperozica isi pierde aspectul sanatos, elastic si rezistent, iar vasele capilare devin vizibile. Modificarile specifice sunt localizate preponderant la nivelul obrajilor, nasului si barbiei. Cuperoza reprezinta primele stadii ale unei afectiuni dermatologice numita rozacee.
Fazele de debut se manifesta prin episoade de inrosire a fetei cauzata de caldura, alimente fierbinti, emotii, care dispar la incetarea factorului agresor.
Apoi apare inrosirea permanenta a fetei si teleangiectazii (vase capilare vizibile).
Teleangiectaziile sunt vase superficiale care devin vizibile. Au aspect de linii mici, subtiri, asemanatoare panzei de paianjen.
Cauzele sunt multiple. Sunt implicati factori vasculari, endocrini, digestivi si infectiosi.
Evolutia bolii este lenta, de lunga durata, nu se poate vindeca spontan.
Este necesar consultul si evaluarea medicului specialist dermatolog, singurul in masura sa aleaga tratamentul.
Rozaceea este o afectiune dermatologica caracterizată prin roseata fetei (eritem), aparitia de vase de sange (teleangiectazii) si cosuri (papulo-pustule). Diagnosticarea precoce este foarte importanta deoarece rozaceea este o afectiune progresiva, care netratata se poate agrava. Rozaceea este o afectiune care trebuie diagnosticata de medicul dermatolog.
Boala debuteaza cu episoade de inrosire puternică a fetei (flush). Reactia apare brusc si este declansata de anumiti factori, cum ar fi: expunerea la soare, emotii, mancaruri picante, alcool. Roseata fetei, asemanatoare cu roseata provocata de arsurile solare, este insotită de modificarea temperaturii pielii cu senzatie de "obraji in flacari."
Pe masura agravarii simptomelor, poate aparea rozaceea vasculara sau cuperoza. In cazul acesteia, vasele sangvine mici de la nivelul nasului şi obrajilor se dilata si devin vizibile (telangiectazii).
Pot apare mici excrescenţe rosii ale pielii (papule), care uneori se transforma in vezicule cu puroi (pustule), rozaceea inflamatorie.
In cazurile severe si rare, glandele sebacee de la nivelul nasului şi uneori al obrajilor se maresc, ducand la cresterea de tesut, pe si in jurul nasului (rinofima).
Peste 50% dintre cei care au rozacee prezinta rozacee oftalmica. Ei pot avea o senzatie de arsura sau de nisip în ochi, pleoapele inflamandu-se sau descuamandu-se.
Rozaceea poate fi agravata de unii factori precum alimentele picante, alcoolul, expunerea la temperaturi extreme, stress, administrarea de medicamente care dilata vasele sangvine sau utilizarea unor produse de ingrijire a pielii care conţin ingrediente ca acizi, alcool şi alte substanţe iritante.
Dermatita seboreica este definita prin piele sensibila asociata cu roseata si scuame. Ea afecteaza 3% din populatie.
Descuamarea, eliminarea celulelor moarte, este un proces normal, desfasurat intr-un interval de 24-30 zile. Suprafata intregului corp elimina in mod normal o cantitate de 3-5g celule moarte/zi.
Scuamele sunt celule moarte care se elimina cu o rata excesiva (17-20 zile).
Caracterizata prin aparitia de scuame pe un fond seboreic, se localizeaza frecvent la nivelul fetei (aripile nasului, frunte), scalpului si trunchiului, insotita de roseata si prurit. Leziunile cutanate sunt nedureroase daca nu se complica infectios.
Se considera a fi cauzata de Pityrosporum ovale, ciuperca unicelulara intalnita în flora normala a pielii în zonele bogate în sebum.
Aceasta devine patogena când scade rezistenta organismului: stress, oboseala, etc.
Dermatita seboreica este o afectiune cronica, dar este caracterizata prin perioade de remisie. In timpul fazelor active simptomele pot varia de la usoare la severe : fenomene inflamatorii, eliminarea de scuame de dimensiuni diferite, prurit (mancarime).
Dermatita seboreica este o afectiune care necesita consultul si evaluarea unui medic specialist dermatolog.
Expunerea la soare nu trebuie sa fie excesiva. Ea insa nu poate si nu trebuie sa fie evitata.
Razele solare UVB si UVA sunt capabile sa induca eritem (roseata), pigmentari, fotodermatoze si cancer.
Radiatiile UV reprezinta un factor agresor de maxima importanta: fotoimbatrinirea este principala cauza de imbatranire precoce a pielii.
Efectele expunerii la radiatiile UV sunt multiple. Se produce atrofia epidermului si dermului, elastoza, pierderea elasticitatii pielii, fragmentarea si ingrosarea fibrelor de colagen, de elastina si chiar calcificarea lor. Apar de asemenea cresterea fragilitatii, zone de roseata, slabirea vaselor de singe, keratoze, fotodermatoze, pigmentari.
Radiatiile ultraviolete sunt de asemenea prima cauza de cancer de piele. La nivel molecular expunerea acuta la UV antreneaza modificari majore la nivelul ADN-ului celular. UV sint de asemenea responsabile de producerea stresului oxidativ si eliberarea de radicali liberi. Produsele de protectie solara ajuta la protectia pielii in timpul expunerii la soare.
Celulita este o alterare a tesutului conjunctiv (tesutul de sustinere a pielii) si o tulburare a circulatiei sangvine si limfatice din zona, ca urmare a acumularii de substante grase in celulele tesutului profund adipos (adipocite). Cu alte cuvinte, pe masura ce grasimea se acumuleaza in exces doar in adipocite, incep sa fie afectate toate structurile tesutului adipos – vase, nervi, fibre de colagen si elastina, celule, spatii intercelulare, ducand la o imbatranire accelerata a tesuturilor afectate. De aceea grasimea se reduce in timpul dietei, in timp ce celulita persista independent de dieta si nu dispare spontan.
Pe măsură ce grăsimea se acumulează în adipocite, aceste celule se umflă, îngustează spaţiile dintre ele şi încep să stranguleze vasele şi terminaţiile nervoase. Drenarea substanţelor toxice se face din ce în ce mai dificil, iar ţesutul începe să se deterioreze.
Evoluţia celulitei este lentă şi sigură, de aceea este necesar sa se intervina la primele semne.
Celulita Stadiul 1: Aspect exterior : depunere usor deformata a liniei corporale, pliul cutanat se deplaseaza cu usurinta, aspectul "coaja de portocala" este insesizabil cu ochiul liber , ci numai cand formam pliul cutanat. Corespunde formei de celulita FLASCA.
Celulita Stadiul 2: Aspect exterior : depunere pe coapsa supero-externa in special fese si zona abdominala. Pliul cutanat nu este mobil , se simte un turgor plin, zona este usor dureroasa la palpare si apar denivelari vizibile ale tegumentului. Corespunde formei de celulita COMPACTA.
Celulita Stadiul 3-4: Aspect exterior : depuneri inestetice, pielea are aspect de valuri.Depozitele de celulita sunt evidente cu aspect de noduli , palpare dureroasa a pliului cutanat. Apar modificari in circulatia limfatica si microcirculatie , oxigenare defectuoasa , retentie de deseuri toxice, vergeturi , venectazii , etc. Corespunde formei de celulita FIBRO-EDEMATOASA.